Eu şi IT-ul

Disclaimer: Post lung şi plictisitor, scris doar să nu uit şi să am ce povesti la copii.

Primul meu “Home Computer”

Prima tangenţă cu un dispozitiv de calcul a fost prin 1993 când am primit cadou un calculator ICE-Felix HC 91. Mergea conectat la televizor şi încărca jocurile de pe casetă. Mergea programat, dar pe vremea aia nu înţelegeam nimic din ce scria în carte.

Primul contact cu un PC

Asta se întâmpla prin clasa a 5-a, când profesoara noastră de educaţie tehnologică a reuşit să facă un contract cu o firmă ce se ocupa de cursuri de iniţiere în folosirea calculatoarelor. Astfel, cu condiţia să le punem săli la dispoziţie în care să îşi poată desfăşura cursurile în week-end, avem şi noi elevii acces la un PC în timpul orelelor de educaţie tehnologică. Pe vremea aia nu prea puteai face mare lucru pe PC, aveau instalat Windows 3.1 şi atracţiile erau Paint-ul (în care desenam tancuri, maşini, tir-uri, etc) şi Solitaire-ul care şi-a pierdut farmecul după ce l-am terminat prima dată.

La un an mai târziu şcoala a făcut rost de fonduri şi a cumpărat un Pentium 1, pe care urma să învăţăm să ne jucăm Lamborghini, Mario, Voley + alte câteva zeci de jocuri ce intrau lejer pe o dischetă . Tot atunci am început să învăţ structura datelelor într-un calculator, cum se copiază şi se şterg fişierele, ce e aia o defragmentare, etc.

Prin clasa a 7-a un coleg şi foarte bun prieten şi-a luat calculator (foarte performant pe vremea aia). Aşa am început să chiulim de la ore să jucăm Collin McRae, NFS Porsche şi alte jocuri mai evoluate. Am auzit şi de programe gen Winamp, CDEx sau BSPlayer de care nu aveam cum să aflu la şcoală.

Apoi a urmat liceul…

Primul calculator

Am devenit elev la un liceu de informatică intensiv. Am început să învăţ: scheme logice, pseudocod, Pascal. Mi-a plăcut şi profa şi materia, aşa că participam constant la olimpiada de informatică, dar din păcate nu am reuşit niciodată mai mult de locul 3 pe judeţ ( probabil din cauză că nu lucram deloc).

În  semestrul 2 din clasa a 9-a, mi-au cumpărat părinţii un calculator echivalent cu Pentium 2, Cyrix ştiu că se numea procesorul,  slăbuţ pentru vremea aia, dar cred că până la urmă ăsta a fost un avantaj pentru mine. Aveam 16Mb de RAM, integraţi (da, a existat şi aşa ceva), o placă video integrată SiS cu 1Mb memorie video şi o placă de sunet tot integrată CMI pe care jocurile mi-o vedeau ca SoundBlaster (probabil era ceva driver generic pe atunci).

Prima seară când mi l-au luat am stat până la 4 noapte butonând la el (deşi nu aveam decât un singur CD cu câteva piese mp3) şi nimic altceva instalat. Nu îmi dau seama cum am pierdut atâta timp, dar a fost fascinant. După o săptămână am reuşit să-i şterg fişierele de boot (eram şi încă mai sunt maniac cu organizarea, doar că pe atunci nu prea îmi dădeam seama care e rolul fişierelor alora). Bineînţeles că s-a rezolvat rapid cu nişte bani daţi, dar după care am învăţat să îmi instalez singur Windows-ul (aveam ’95-ul pe vremea aia, varianta B). Mai ţin minte că mai aveam un HDD Seagate de 2Gb cică şi 5400 rpm (5400rpm-uri era mult pe atunci), practic nu avea decât 1.96Gb şi cârâia ca dracu’ (ca toate de pe vremea aia).

A urmat o perioadă în care îmi instalam Windows-ul de vreo 3-4 ori pe week-end (aveam acces la PC doar în week-end) şi asta doar că mi se părea mie că merge puţin cam greu. Probabil nu aveam nimic mai bun de făcut, şi preferam să mai pierd vreo 2-3 ore instalând Windows-ul, astăzi stau cu Windows-ul instalat de mai bine de un an şi mi-e lene să-l reinstalez deşi are clar probleme.

Calculatorul ăla cred a fost sursa celor mai multe emoţii generate vreodată de un calculator. Am avut emoţii la fiecare joc cu grafică mai bună instalat şi care nu speram să-mi meargă (citeam cu atenţie toate readme-urile înainte să instalez ceva). Am jucat cu pasiune de maniac Network Q Rally şi Corsairs Gold pe compul ăla. La NetworkQ Rally ştiam să-mi configurez chiar şi rapoarte la cutia de viteză, iar în Corsair cred că am investit luni bune din viaţa mea şi după ce l-am terminat am decoperit că textele din misiuni pot fi traduse (am tradus aproape jumate după care am abandonat). Tot la fel de emoţionat am fost când am reuşit să-i măresc memoria video (placa de bază avea sloturi speciale pentru chip-uri de memorie video, pe care le-am găsit la un prieten pe o placă video identică cu a mea, dar care era pe PCI).

Maniac sau pasiune?

Tot petrecând atâta timp în faţa computerului, am ajuns să fiu pasionat de calculatoare. Îmi placea să configurez / instalez calculatoare. Citeam zilnic help-urile la majoritatea programelor şi jocurilor. Cam aşa am învăţat şi engleză. Stăteam cu dicţionarul lângă tastatură. Cu alte cuvinte îmi băgam nasul peste tot. Chiar am încercat la un moment dat să-mi modific driverul video, fără succes bineînţeles.

Am început să investesc toţi banii mei de buzunar în CD-uri. Am cumpărat CD-uri cu muzică, jocuri, programe, videoclipuri, filme. Am cumpărat chiar colecţii de CD-uri de la prieteni / colegi.

În clasa a 10-a sau a 11-a mi-am schimbat calculatorul, şi în sfârşit putem să rulez aplicaţii şi jocuri cu cerinţe mai mari. Am trecut pe Windows XP. Am descoperit o groază de programe noi. Jocuri cu grafică super tare pentru vremea aia. Am făcut o pasiune pentru seriile Need For Speed Underground. Am rămas mut de uimire când am jucat prima oară Mafia, şi bineînţeles că nu m-am lăsat până nu am terminat toate misiunile, inclusiv cele 9 misiuni ce trebuiau îndeplinite în modul Free ride extreme ce se debloca după terminarea jocului.

În tot acest timp făceam tot felul de progrămele tâmpite in Pascal, că numai asta ştiam şi îmi doream să-mi fac un joc în care să semene cu Red Octomber de pe celebrele console Sega / Terminator. Am abandonat din cauza lipsei de documentaţie pentru grafică în Pascal (care oricum era de rahat).

Printr-a 11-a am început să învăţ singur Delphi.  În clasa 12-a deja făceam atestate colegilor în Delphi şi mă ocupam cu crearea a tot felul de tool-uri pentru uz propriu. Cel mai tare cred că a fost un programel care îmi făcea merge la 2 baze de date de VirtualDJ (tot pe atunci am făcut şi vreo 2 skinuri pentru VirtualDJ).

Tot pe vremea aia am început să învăţ HTML, ca să-mi pun aplicaţiile undeva pe net. Am descoperit 3x.ro – găzduire gratuită. Am învăţat să lucrez cu FrontPage-ul. Am descoperit că pot face codul generat de FrontPage mult mai simplu, ştergând porcăriile inutile şi după puţin timp mi-am băgat picioarele în el de FrontPage şi deja scriam codul singur.

Webmaster & Webdeveloper

Prin clasa a 12 am auzit de PHP, am copiat la xerox o ediţie specială de Chip din care puteai să înveţi PHP şi m-am apucat de lucru. Fascinat de-a dreptul de posibilităţi nu am mai apucat s-o termin. Vroiam să-mi fac cel mai tare si mai mişto site posibil.

Am plecat la facultate şi adunasem vreo 3 tentative de site-uri abandonate (de fiecare data găseam o idee muuult mai tare de făcut şi abandonam la ce lucram). Am descoperit forumurile de webdesign şi am început să mă documentez intens. Mi-am făcut şi eu forum. D’oh, doar avea toată lumea, eu de ce să nu am?!

Am citit despre SEO prima oară pe Phorum.ro şi m-am apucat de treabă pe site-ul meu cu forum. Am citit tot ce se putea citi despre SEO până am ajuns la concluzia că toţi insită pe chestii elementare şi nu oferă deloc sfaturi practice celor care au idee despre tehniciile de bază, aşa că am lasat-o mai moale cu cititul şi m-am apucat să aplic ce ştiam deja. Din păcate nu am avut rezultate surprinzătoare, dar mulţumitoare pentru mine, mai ales că am evitat tehnicile de black hat seo.

În anul 2 m-am angajat part-time la o firma ca webdeveloper şi SEO. Acolo mi-am dat seama că SEO nu ceea ce vreau să fac aşa că am continuat doar pe programare şi până să terminăm colaborarea am căpătat ceva experienţă (am furat ceva idei de organizare a site-urilor mai complexe) şi am căpătat o viteză de lucru extraordinară faţă de cum eram la început.

După ce am abandonat jobul am început să-mi caut de lucru ca free-lancer. Aşa că am revenit la căutat de lucru pe RentACoder – lucru care îl făcusem şi înainte cu un an fără rezultat. Din fericire am avut noroc de data asta şi am prins vreo 3 contracte destul de ok. Toţi cei cu care am colaborau m-au invitat şi la alte proiecte ulterioare şi cu unii discutam deja în afara RentACoder-ului. Am renunţat la RentACoder cand mi-am găsit colaborator în ţară, era mult mai convenabil să primesc banii în mână decât să aştept câteva luni ca pe RentACoder.

De atunci până în prezent m-am angajat în 2 locuri, şi momentan am două joburi (şi zero timp liber). Mai fac şi proiecte în timpul liber, dar nu prea îmi permite timpul. Dacă le aveţi cu PHP-ul şi nu aveţi ce face, let me know, şi poate vă pasez ceva proiecte.

10 thoughts on “Eu şi IT-ul”

  1. Salut! Numele meu e Andrey. Nici eu nu stiam mai nimic de pc-uri. Primul pc pe care am inceput sa invat sa folosesc pc-ul a fost un pentium 1 undeva prin mai 2001. A urmat o perioada critica, am stricat multe programe, am stricat de multe ori windows-ul(pe vremea aia vaeam doar 16 MB RAM in PC si windows 95), am stricat chiar si o placa video din cauza unor setari gresite si am mai stricat si doua unitati flopy. Cu timpul am invatat sa folosesc windows-ul si pc ul fara sa mai stric programe si pc-uri. Pana in ziua de azi stiu sa instalez si sa configurez windows 95/98/2000/xp/7, stiu sa configurez si sa partitionez hard disk-uri, stiu sa asamblez pc -uri si sa le configurez din BIOS si sa fac si depanare in masura in care ma pricep, stiu sa fac backup-uri, stiu sa fac baze pentru instalare de programe(depozite de kit-uri intr-o ierarhie bine stabilita, pentru a servi la instalarea programelor pe hard disk), stiu sa configurez placa de retea pentru conectarea la internetnet, stiu sa fac conectare la internet prin conexiune de LAN si configurare manuala de IP, stiu sa fac conexiunea la internet si cu modem mobil USB, stiu sa folosesc programele Microsoft Word si Powerpoint 2003, Adobe Photoshop 7/CS2/CS3, stiu sa fac imagini animate cu Adobe Premiere, stiu sa configurez anumite componente pc, stiu sa fac recuperare de date de pe hard-disk-uri care nu boot-eaza sau au sistemul de operare defect sau inaccesibil. Stiu toate astea dar nu am nici-o calificare, n-am decat 8 clase, dar nevoia, pasiunea pentru pc-uri si dorinta m-au facut sa invat singur toate astea, sa nu credeti ca a stat cineva sa ma invete sa fac ce stiu sa fac acum(toate cele mentionate mai sus). Am avut si am inca mare pasiune pentru pc-uri.

  2. Foarte bine că ai avut răbdare și motivație să înveți. Mulți renunță și preferă să apeleze la prieteni când au probleme.

    Încă nu-mi explic cum ai reușit să strici două floppy-uri și o placă video. La mine doar o placă video a crăpat de bătrânețe…

  3. Acum folosesc tot niste calculatoare vechi(ca n-am bani sa-mi iau altul mai evoluat, dar sunt multumit de ele): am un IBM cu procesor Pentium 4 de 2,8 ghz cu 1024MB RAM, cu AGP ATI Radeon 9600(256MB), cu HDD SATA 2 de 74GB care e conectat la net si mai am tot un P4(cu placa de baza Intel) cu procesor de 2,66 ghz tot cu 1GB RAM si AGP NVidia GeForce 4MX 440, si sunt foarte multumit de amandoua. Le-am intretinut bine, n-am avut probleme majore cu ele pana in prezent. Bune si vechiturile astea decat nimic. Am mai avut un Pentium 2(mai am si acum componente din el) si un Pentium 3 Compaq(700 mhz 320 MB RAM) pana sa le am pe astea din prezent. Am patit-omai demult cu o placa de baza ASUS A7V8X VIA KT400, pentru ca am avut o sursa de alimentare mai veche de la un pentium 2, care mi-a trosnit placa de baza ASUS. La vremea aia eu nu mi-am dat seama ca pentru placa aia de baza imi trebuie o sursa de alimentare mai evoluata si de aceea am incercat cu sursa aia invechita si am luat tzeapa;a mers PC-ul cu sursa aia vreo saptamana, dupa care m-am trezit cu placa de baza defecta(si cu sursa dealimentare, ca de atunci si sursa s-a defectat) . Si acum ma gandesc si regret acele momente fiind ca imi pare rau ca am pierdut o placa de baza buna pe care puteam sa o am si azi daca eram atent si ii cumparam alta sursa de alimentare mai evoluata poate si acum mai aveam placa aia de baza.

  4. Placa era super ok când a apărut. Păcat de faza cu sursa.

    Am avut un ASRock care mi-a ars și procesorul atunci când s-a defectat placa, și culmea e că am mai ars un procesor după ce am testat o placă SH același model. Mi-am luat apoi o placă Gigabyte asemănătoare cu A7V8X. Un prieten de-al meu are un A7V8X care merge și acum (deși nu mai folosește calculatorul respectiv).

    Din calculatoarele vechi (pentium 2 și 3) mai ai vreunul funcțional?

  5. Compaq Pentium 3 l-am oferit unei famili mai sarace, niste vecini la 3 case de noi, cu care ma cunosc de 18 ani. Pentru ca aceia n-aveau bani si parintii lor nu aveau posibilitate sa le ia un PC ptr ca sunt prea saraci si amarati, m-am gandit sa le dau acel Compaq Pentium 3, care inca merge, si atunci cand se mai strica ma duc si le repar, sau cand au o nelamurire legata de acel PC tot eu le explic. Dar acum in momentul de fata mai am o placa de baza Biostar M6TLC, un procesor Pentium 2 de 333Mhz, 2 memorii SDRAM de 64 MB toate astea montate pe placa de baza Biostar M6TLC, si mai am un hdd Quantum Fireblall LCT 15-20 ATA-66 care e de 18 GB. Nici eu nu stau deloc bine cu banii, dar am pastrat si intretinut componentele pe care le-am primit si de aceea acum am PC-urile astea, asa vechi cum sunt, dar bune(trainice,functionale).

  6. Foarte bine că le păstrezi. Ale mele de obicei le înlocuiesc când se strică, iar ce mai era funcțional am vândut. Dacă mai aveam ceva, poate ți le trimiteam, ți-ar prinde mult mai bine ție, dar nu cred că a mai rămas nimic funcțional.

  7. Azi am fost nevoit sa inlocuiesc niste conectoare de alimentare de la o sursa care de buna e buna dar avea niste conectoare de alimentare ptr hdd si cd/dvd-rom care nu faceau contact bine si mi se oprea alimentarea la hard-disk si dvd-rom cand mi-era lumea mai draga. Si de aceea azi m-am infuriat si am decis sa inlocuiesc conectoarele de alimentare cu unele de la o sursa mai veche(sursa care mi-a ars placa de baza A7V8X). Chiar daca e defecta, eu am pastrat-o pentru conectoare si pentru alte piese: condensatoare,diode,tranzistoare,etc., in caz de mi se arde ceva sa am cu ce sa inlocuiesc. Si pentru ca avea conectoare de alimentare bune si solide ptr hdd si cd/dvd-rom, eu le-am facut adaptare la sursa actuala pe care o am pe unul dintre pc-uri si acum nu mai am probleme cu contactele impefecte si intreruperile de curent de la hard-disk, deoarece conectoarele astea vechi pe care le-am implementat sunt mai solide si fac contact ca lumea.

  8. Am avut o nelamurire. Cand mi-am schimbat PC-ul am vazut ca nu puteam sa ma conectez la internet. Introduceam adresele IP,gateway,submasca de retea si serverele DNS dar degeaba. Pana cand un amic mi-a sugerat sa introduc MAC-ul fostului echipament de retea de la fostul PC Conectat la net in casuta “local network adress”. Doar asa am reusit sa ma conectez la net cu actualul PC.

    1. MAC-ul e un identificator “hardware”, și e unic pentru fiecare placă de rețea produsă la nivel global. Unele ISP-uri acceptă conexiunea doar pe baza înregistrării MAC-ului în baza lor de date. De aia a fost nevoie să schimbi MAC-ul la placa ta, și tot de aia multe routere au opțiunea de a schimba MAC-ul.

  9. Mi-am instalat si eu Linux. Am incercat prima data cu Mandriva 2007, nu mi s-a parut chiar grozav, dar anul asta am testat kiwilinux si mi s-a parut destul de bun, pana in ziua cand am descoperit Linux Mint 10. Am constatat ca linux mint e mult mai stabil, chiar daca ia mai multe resurse decat kiwilinux. Merge excelent pe net, are programe foarte bune: multimedia, grafica, internet, utilitati de sistem, etc. Sunt supermultumit de Linux Mint 10. E o excelenta alternativa la windows xp-ul ala nesferit si invechit. Sunt arhisatul de windows xp. N-am un pc suficient de performant ca sa-mi mearga windows 7 in bune conditii si de aceea am ales Linux Mint 10. Ma bucur ca am trecut la Linux!

Leave a Reply to Andrey Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.