Câteva impresii despre trecerea de la Ubuntu la Mac OS X

De câteva luni folosesc la firmă un MacBook Pro cu Mac OS X. Îmi doream de mult să fac trecerea la sistemul de operare a celor de la Apple. În mintea mea Mac OS este direcția în care ar trebui să meargă Linux-ul în general (interfață curată, stabilă, aplicații și librării bine define). Mă așteptam ca după schimbare să dispară toată nemulțumirile legate de OS, că totul o să meargă bine și frumos. Mi-am dat seama însă că Mac OS e departe de a fi perfect.

Așadar, m-am decis să fac o listă cu lucrurile care-mi plac la el, și chestii care mă enervează:

Pro

• Baterie care te ține 4-5 ore utilizare normală (inclusiv vizionat filme). Câteodată uit să conectez încărcătorul când ajung la lucru, și abia pe la prânz observ că bateria e pe sfârșite.
• Nici o problemă cu conexiunile audio-video, hdmi, display port etc. Mai rar să se întâmple asta pe Linux.
• Structura directoarelor de sistem mult mai intuitivă: /Applications, /Users, /Library, /System. Mi-ar plăcea ca să văd asta și în distribuțiile de Linux. Ar fi o mișcare firească dacă vor să-și crească popularitatea printre oamenii normali (cu mai puține cunoștințe IT).
• Interfață frumoasă, stabilă. Toate aplicațiile arată decent. Nu există probleme ca pe Linux unde fiecare aplicație folosește un alt framework pentru GUI și toate arată diferit (butoane, scroll, font-uri etc).
• Instalarea unei aplicații presupune un drag-and-drop. Atât. Pentru cei experimentați, nici pe Linux nu stă foarte prost la capitolul ăsta când e vorba de aplicații care sunt în repository (sudo apt-get install app_name), însă pentru oameni normali diferența e enormă.
• Font-uri sunt foarte mișto. N-a fost nevoie să-mi customizez nimic, peste tot fonturile arată impecabil.
• Nici o aplicație nu crapă și nimic nu se blochează (cel puțin din ce am folosit eu).
• Poți să folosești fără griji Suspend/Sleep/Stand by. Pe Linux e o adevărată aventură să faci asta pe laptopuri. Deși nu rebootez laptopul mai deloc (folosesc doar sleep), nu se simte că merge greu.
• Totul este foarte consistent. Copy-Paste este la fel peste tot, în toate aplicațiile, chiar și în consolă. Nu ca în Linux sau Windows unde ai de exemplu Ctrl + C / Ctrl + V, Ctrl + Insert / Shift + Insert sau Ctrl + Shift + C / Ctrl + Shift + V în funcție de aplicația în care te afli (am impresia că și clipboard-ul este diferit în funcție de combinația de taste pe care o folosești).
• Majoritatea aplicațiilor faine au versiune de Mac OS, nu e cazul pentru Linux
• Modul de aranjarea al iconițelor începând cu colțul din dreapta sus mi se pare interesant (asta făceam manual de când mă știu), partea din stânga a desktop-ului prefer să o am tot timpul “curată” cu aplicații pe care eu am ales să le pun acolo.
• Direcția de scroll inversată (natural scrolling). Hate it or love it. Mi-a luat câteva ore să mă obișnuiesc. Mi-a plăcut atât de mult că am schimbat direcția de scroll și pe Linux și pe Windows. Mi se pare mai firească și mai intuitivă. Însă nu toată lumea e de acord. Știu oameni care folosesc Mac OS de ani de zile și nu s-au putut obișnui și care au trecut la direcția de scroll “normală” (cum e în Windows sau Linux).
• Nu se pune problema de instalat driveri. Totul vine gata instalat și merge de minune. Inclusiv driverele de la periferice merg fără nici un fel de complicație. Nu cred că este la fel pentru Hackintosh.

Contra

• Interfața nu e foarte prietenoasă cu cei care vor să folosească cât mai mult tastatura și evită să folosească mouse-ul:
  • Dacă ai două ferestre de Chrome deschise (una normală și una incognito de exemplu), nu poți trece de la una la alta din tastatură, trebuie să folosești mouse-ul – Update: am găsit și combinația de taste care face  asta (Command + `), dar mi se pare foarte incomodă și o folosesc foarte rar. Mai nou evit să lucrez cu mai multe ferestre de la aceiași aplicație.
  • Dacă cele două ferestre amintite mai sus sunt pe monitoare diferite, când selectezi chrome-ul folosind Command + Tab, nu știi niciodată pe care aterizezi și trebuie să dai un click pe una din ele ca să fii sigur că e selectată cea care trebuie
• În editoarele text (dar se aplică cam la toate aplicațiile), închizi toate tab-urile cu Command + W. Când închizi ultimul tab, aplicația pare să se închidă (te aștepți la asta). Însă aplicația rămâne cumva activă în background. O să o vezi când folosești Command + Tab ca să treci de la o aplicație la alta. O poți chiar selecta cu Command + Tab, dar degeaba. Nu se întâmplă nimic, nu apare nimic. E acolo doar să te încurce. Singurul lucru care merge când e în starea asta “inactivă” este să o selectezi și să apeși Command + Q să o închizi definitv. N-am reușit să înțeleg logica în spatele acestui feature.
• După ce apeși minimize la o fereastră, nu mai poți să o faci din nou vizibilă fără să folosești mouse-ul.
• Ctrl + O, sau meniul de “Open file” are un mare minus: nu poți să specifici direct calea fișierului pe care vrei să-l deschizi. Există un work-around, dar e inexplicabil de ce nu există o soluție mai simplă și mai intuitivă. Eu unul prefer de multe ori să tastez calea către un fișier, sau să dau Paste la calea completă către fișier.
• Toate aplicațiile native au nevoie de import/sincronizare. Imaginile trebuie importate înainte să le ai disponibile în iPhoto. Toată muzica trebuie importată în iTunes dacă nu ai alt player (orice mp3 ai deschide este importat automat chiar dacă nu-ți dorești asta). Ca să eviți toate chestiile astea trebuie să-ți instalezi aplicații făcute de alții. De exemplu pentru a descărca doar o poză de pe iPhone fără să-mi sincronizez toate pozele, a trebuit să-mi instalez iFunBox.
• Arhivele zip sunt dezarhivate la dublu click, dacă vrei să vezi ce e în arhivă, sau să dezarhivezi doar o parte din arhivă, va trebui să-ți instalezi aplicație separată.
• Enter pe un fișier/aplicație nu deschide aplicația respectivă, ci activează rename-ul. Nu văd de ce mi-aș dori asta când dau Enter pe un fișier. Cred că 99.99% din cauzuri lumea vrea să deschidă un fișier, și doar o dată sau maxim de două ori să-l redenumească. Cu alte cuvinte, redenumești un fișier odată și îl deschizi de mii de ori, de ce ai vrea ca rename să fie action-ul default la Enter?!?!
• Tastaturile Apple nu au Home/End. Taste utile pentru programatori. Noroc că merg configurate când folosești o tastatură normală.
• Nu e chiar simplu să rulezi Ubuntu sau altă distribuție de Linux în dual boot. Din cauză că nu au BIOS și eu trecut pe EFI. Sper să rezolve problema cu următoarele versiuni de Linux.
• Fișierul .DS_Store (fratele lui Thumbs.db din Windows) nu poate fi dezactivat. Există work-around-uri, dar totuși… În Windows se putea dezactiva.
• Ca să deschizi un fișier în Sublime2 din terminal, trebuie să tastezi “open -a Sublime debug.txt”. Sau dacă Sublime e aplicația setată ca default: “open debug.txt”. Prefer varianta Linux: sublime debug.txt.
• Nu există funcție de Cut/Paste pentru fișiere. Dacă vrei să muți ceva va trebui să te descurci cu Drag-and-drop.

Alte lucruri demne de menționat:

• MacBook-ul nu are performanțe mult mai bune. Am trecut la MacBook de la un Dell XPS cu SSD care se mișca la fel de bine în Ubuntu
• E mult mai stabil comparativ cu Linux, însă nu cu mult mai stabil comparat cu Windows 7 de exemplu. În Ubuntu majoritatea problemelor erau cauzate de interfața grafică. Dacă Unity/Gnome 3 devin mult mai stabile, atunci Mac OS o să aibă competiție serioasă.