Cum să instalezi PECL uploadprogress pentru Drupal în Ubuntu

Tot timpul am crezut că e ceva mai complicat, însă e foarte simplu:

sudo apt-get install php5-dev php-pear
sudo pecl install uploadprogress

După aceea trebuie doar să mai adăugați linia următoare în fișierul php.ini

extension=uploadprogress.so

Puteți face asta cu:

sudo nano /etc/php5/apache2/php.ini

Nu știu dacă este necesar, însă pentru a restarta apache-ul folosiți:

sudo service apache2 restart

Verificat și testat pe Ubuntu 11.10. Sursa.

 

PS: După modificare, upload progress bar funcționează și în phpMyAdmin. Foarte cool când imporți backup-uri mari

Cum să faci un site compatibil cu toate browserele populare

Ştim cu toţi avantajele de a avea o pagină web compatibilă cu toate browserele. Cu toate acestea, puţin web-designeri reuşesc să facă site-uri compatibile cu majoritatea browserelor populare.

Cauzele pentru lipse de compatibilităţi sunt multe:

  1. browsere proaste (multă „sănătate” creatorilor Internet Explorer)
  2. webdesigneri lipsiţi de experienţă (se lucrează pe bani puţini de obicei, cei buni preferă să se reprofileze şi astfel munca ajunge să fie făcută de persoane lipsite de experienţă)
  3. ignorarea standardelor şi  abuzarea de dirty trick-uri în design

Daca punctul 1 nu ţine de programator, şi nu se poate face mare lucru, restul cauzelor pot fi uşor înlăturare. De aceea, am să descriu paşi pe care eu îi urmez pe parcusul creării unui design html compatibil cu toate browserele.

1. Standardele W3C

Toţi cei care lucrează ca designeri web au pretenţia ca browserele să le citească gândurile şi să afişeza paginile create aşa cum vor ei, toate aste fără ca ei să ţină cont de regulile limbajului. Atunci când tu nu îţi validezi pagina, de ce ai pretenţia ca browserul să se comporte exemplar?

Din punctul meu de vedere, nu poţi da vina pe browser cât timp pagina ta nu e validă. Chiar dacă erorile nu ţin neapărat de eroarile tale. E o chestie de bun simţ şi după ce o să începi să o aplici o să conştientizezi multe din greşelile pe care le faceai fără să-ţi dai seama. Un motiv în plus, e faptul că e foarte uşor să crezi o pagină cu cod valid dacă eşti foarte puţin atent pe parcusul dezvoltării.

Mulţi preferă să îţi valideze paginile după ce au terminat de creat. Lucru pe care nu-l recomand nimănui, mai ales celor care sunt la început cu studiul standardelor. E foarte greu să validezi un cod gata creat, modificările pe care trebuie să le faci s-ar putea să necesită multă muncă.  Aşa că cel mai simplu e să-ţi validezi codul pas cu pas pe parcusul scrieri codului. Lucru deloc complicat, dacă ai instalat Html Validator. O să ai în permanenţă o iconiţă în bara de status a browserului care te avertizează când scrii prostii. Plus că îţi oferă nişte features extra în fereastră de vizualizare a codului sursă (înclusiv lista cu erorile descoperite şi explicaţi / sfaturi cu privire la fiecare eroare). So… creare de cod valid e joacă de copil cu extensia asta instalată.

2. XHTML sau HTML

Dilema asta are legătură punctul anterior, dar o consider destul de importantă aşa că merită să fie evidenţiată.
Momentan, în webdesing există trendul XHTML. Toată lumea e super mega încântată de acest standard dar uită nişte detalii. Nu are rost să dezbat problema care a fost dezbătută acum mult timp de către alţii. Detalii găsiţi aici. Ideea de bază e că de multe ori XHTML vine la pachet cu câteva issues pe care mulţi nu le ştiu, şi în practică nu ai nevoie de XHTML, putând folosi la fel de bine limbajul HTML corect formatat.

Personal recomand folosirea standardului HTML 4.01 Transitional:

<!DOCTYPE html PUBLIC „-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN” „http://www.w3.org/TR/html4/loose.dtd”>

Sintaxa este la fel ca cea de la XHTML, exceptând faptul că în secţiunea head nu se mai închi tag-urile gen link. Adică în loc de <link … /> o să folosiţi doar <link …>.

Regulile CSS sunt aplicate cu aceiaşi stricteţe ca şi la doctype-ul xhtml, asta ca să nu las loc de întrebare pentru cei care folosesc doctype-ul de xhtml din cauza asta.

3. CSS Reset

Toţi ştim că valorile default la atributele CSS diferă de la browser la browser. Aşa ca un CSS Reset te ajută să le aduci la un numitor comun. În plus de asta, te obligă uneori să defineşti unele atribute în mod express. De exemplu atributul margin la paragrafe este 0, şi dacă vrei ca textul tău să arate frumos, o să trebuiască să-l defineşti tu. În caz că nu foloseai CSS Reset, erai tentat să laşi valoare default, care diferă foarte mult de la browser la browser.

De asemenea te scuteşte de multe probleme de design apărute din cauza valorilor default a unor browsere. Exemplu: cine se gândea că tag-ul <form> are margin în IE? Adică un element invizibil care îţi strică designul şi pierzi o grămadă de timp să vezi care e buba.

Până acum am folosit numai CSS Reset-ul oferit aici. Se găsesc pe net mai multe variante, dar majoritatea au la bază acest css reset.

4. Probleme specifice Internet Explorer 6

Din toată familia de browsere Internet Explorer, cea mai veche versiune demnă de luat în calcul e Internet Explorer 6. Versiunile mai vechi chiar nu cred că mai sunt folosite, din moment ce Internet Explorer 6 vine gata instalat pe Windowx XP, deducem că ar trebui să ai Windows ’98 sau Millenium care vin cu versiuni mai vechi de Internet Explorer, ceea ce e foarte puţin probabil. Utilizatorii de Internet Explorer pe Mac nu cunosc, au deja Safari, nu văd de ce ar mai folosi Internet Explorer.

Dintre toate versiuniele 6, 7 şi 8, versiune 6 e cea mai problematică pentru designeri. Nu cunoaşte multe reguli de CSS, si cel mai grav nu afişează PNG-urile corect. Probleme însă sunt destul de vechi, şi între timp s-au descoperit rezolvări la majoritatea din ele, de exemplu:

  • PNG Fix: aici există mai multe soluţii, eu folosesc varianta asta. am observat că mai există şi alte metode, unele chiar puţin mai elegante aparent, dar nu am testat nimic altceva până acum, aşa că nu pot să recomand. Dacă ştiţi alternativă mai bună la asta, vă rog să-mi spuneţi.
  • min-height: printre tagurile nerecunoscute de IE 6 se numără şi acesta. Cea mai simplă şi elegantă soluţie pentru a rezolva lipsa acestui atribut e codul de mai jos, care se bazează pe faptul că IE6 nu ştie de !important şi că el redimensionează automat containerul chiar dacă are height-ul setat:
    • min-height: 100px;
    • height: auto !important;
    • height: 100px;

Dacă o să-mi mai amintesc, o să mai notez aici şi alte soluţii găsite pentru problemele Internet Explorer 6.

Şi ca să nu termin în ton pesimist acest capitol, menţionez că sunt mulţumit de felul cum Internet Explorerul se descurcă cu poziţionările absolute şi relative. Nu ştiu de ce, dar aveam o impresie foarte proastă despre el la capitolul ăsta. Se pare că nu e chiar aşa.

5. Testarea

Un lucru foarte important şi des neglijat sau făcut în grabă este testarea. Este foarte important să verifici designul în toate browserele cât mai des. După fiecare bucată de cod scrisă trebuie să testezi. Ştiu că pare un proces mâncător de timp, dar te scuteşte de timp pierdut cu debugging-ul atunci când apar probleme. De ce zic asta? Pentru că atunci când apare o eroare, eşti sigur că este în bucata de cod scrisă de la ultima testare. Cu cât testezi mai des cu atât bucata aia de cod va fi mai mică, deci econimiseşti timp cu căutatul erorii.

Ordine de testare, adoptată de mine este următoarea:

  1. Firefox: browserul de bază, aici testez prima dată codul scris. Nu încep testele în alte browsere înainte să meargă bine. De asemenea tot aici trebuie testată şi validitatea codului înainte de a merge mai departe cu testele.
  2. Internet Explorer, cele 3 versiuni importante: 6,7 şi 8
  3. Chrome – până acum nu am avut deloc probleme cu aici.
  4. Opera
  5. Safari, deşi nu mai este neapărat nevoie, din moment ce împarte acelaşi engine ca şi Chrome.

6. Don’t

Lucruri pe care nu ar trebui să le faci, atunci când dezvolţi o pagină compatibilă cu toate browserele este să scrii cod separat pentru fiecare browser în parte. Cei care fac acest lucru abuzează de conditional comments recunoscute de Internet Explorer pentru a rescrie aproape tot CSS-ul. Cea mai urâtă versiune de don’t design întâlnită folosea php ca să genereze cod html diferit pentru browserele cu probleme.

De asemenea, trebuie evitate dirty trick-urile. Încercaţi să scrieţi numai cod valid. Evitaţi probleme folosind tehnici elegante, cum este cea prezentată mai sus cu min-height. Nu folosiţi w_idth ştiind ca IE îl recunoaşte pentru a da dimensiuni diferite pentru IE.

De când am început să folosesc CSS Reset nu am mai folosit conditional elements şi nici un alt trick pentru a trata diferit browserele. Singura utilitate a conditional comments e folosirea PNG FIX-ului în Internet Explorer 6.

Cum să-ţi pregăteşti PC-ul pentru webdesign

Pentru toţi cei care vor să se apuce serios de webdesign sau pentru cei care au început deja şi au nevoie de ajutor, am pregătit un mic ghid pentru configurarea calculatorului pentru webdesign.

Înainte de toate se presupune că sistemul de operare e deja instalat, şi că face parte din familia Micro$oft. Pentru Linux o să scriu pe viitor.

Acum, să începem lista cu programe necesare:

1. Browsere

Sunt de nelipsit din viaţa unui webdesigner. Îţi trebuie instalate toate, chiar dacă tu foloseşti mai mult Firefox-ul. Şi pe lângă asta, o să mai ai nevoie şi de multe plugin-uri care o să-ţi facă viaţa mai uşoară în lupta cu bug-urile.

Lista de browsere trebuie să conţină neapărat:

  • Firefox, aka „The God Father of browsers”, cu  următoarele extensii:
    • Firebug – o mulţime de tool-uri foarte utile (debug css,html / dom inspector, javascript, http request headers, etc)
    • Html Validator – validează codul html (mai multe alte opţiuni disponibile)
    • Colorzilla – pentru că, din când în când mai ai nevoie să copiezi coduri de culoare hexa (color picker)
    • MeasureIt – folositor atunci cand îţi baţi capul cu dimensiuni
    • Web Developer – o mulţime de butoane folositoare (re-dimensionare fereastră pentru diferite rezoluţii, disable js, etc)
  • IE Tester, pentru că trebuie şi pentru că merită. O singură fereastră şi testezi pagina in Internet Explorer 5.5, 6, 7 şi 8 fără bătai de cap. Câte un tab pentru fiecare motor de randare.
    • DebugBar – este un tool compatibil cu IE Tester, este asemănător cu Firebug-ul din Firefox
  • Chrome, pentru că e un browser care promite multe pe viitor, şi care e destul de popular
  • Safari, deşi rulează ca şi Chrome-ul, folosind WebKit, nu e rău să-l ai instalat. Teoretic, o pagină care merge bine în Chrome merge bine şi în Safari în 99.9% din cazuri.
  • Opera, pentru că e unul dintre cele mai vechi browsere şi pentru că nu ridică probleme prea mari de obicei. Are bug-uri specifice la anumite interpretări de CSS, dar sunt rare şi se rezolvă rapid.

Nu am menţionat pe listă Multiple IE, care face acelaşi lucru pe care îl face şi IETester, pentru că e mai greu de folosit (fiecare browser are fereastra proprie şi se încarcă destul de greu), nu poţi avea IE7 si IE8 simultan decât dacă te complici, etc.

2. Editoare pentru cod

Aici lucrurile sunt discutabile. Fiecare are un editor preferat. Eu personal folosesc Programmers Notepad 2. E simplu şi ştie cam tot ce am eu nevoie. Recomand de asemenea Komodo Edit, care e ceva mai avansat decat Programmers Notepad, dar care porneşte ceva mai greu (doar e bazat pe core-ul de la Firefox).

Mai puteţi încerca Notepad++, Dreamweaver, PSPad şi multe altele. Cu excepţia Dreamweaverului toate editoarele menţionate sunt free.

3. Editare imagini

De bază la acest capitol ar fi Photoshop-ul, însă având în vedere că nu e free, ne orientăm atenţia către alternative free:

  • Paint.NET – un mini Photoshop gratuit. Are cam toate toolurile şi efectele de bază din Photoshop, ştie layere şi dacă te obişnuieşti cu el, nu o să mai simţi lipsa Photoshopului.
  • Irfan Viewer – exact cum spune şi numele e photo viewer la bază, dar mai ştie de asemenea şi convertiri între mai toate formatele de imagine, batch convert tool foarte util.
  • GIMP – rivalul Photoshop din tabăra Linux / OpenSource. Din păcate lupta de orgolii a făcut ca acesta să fie structurat foarte diferit faţă de Photoshop. Oferă aproape tot ce oferă şi Photoshopul, numai să şti să-l foloseşti.

4. FTP Clients

Programe indispensabile atunci când vrei să uploadezi site-ul pe server. Aici alegerea e mai simplă. Avem Filezilla Client care este cel mai popular, şi cred că cel mai bun client ftp free (concurează cu cele mai bune aplicaţii plătite din punctul meu de vedere).  Apoi, pentru cei mai puţin pretenţioşi, Total Commanderul are un client ftp integrat.

5. Server local pentru dezvoltare şi testare

Necesar doar în cazul în care aveţi de gând să lucraţi cu limbaje de programare gen PHP, PERL, etc. Pentru a creea pagini simple HTML nu aveţi nevoie de aşa ceva.

Variante disponibile:

  • WAMP – recomandare personală datorită utilitarelor cu care vine. Setările de bază se fac cu un singur click, şi la fel de uşor poţi schimba diferite variante de PHP, Apache şi MySQL.
  • XAMPP – la fel de uşor de instalat şi de folosit. Vine cu modul https instalat default (spre deosebire de WAMP), dar pentru a modifica configurările  trebuie să editaţi manual fişierele config.
  • Instalare separată Apache,PHP, MySQL. Nu recomand nimănui pentru că se pierde o grămadă de timp cu configurarea fiecărei componente în parte, şi dacă ceva nu merge s-ar putea să pierzi ore făcând debugging.

6. SVN Clients

Dacă lucrezi în echipă folosirea SVN-ului sau a orcărui revision control system e obligatorie. Eu folosesc şi la proiectele personale din mai multe motive:

  • poţi urmări uşor toate modificările asupra unui fişier
  • poţi lucra de pe mai multe calculatoare fără să îţi baţi capul cu sincronizarea fişierelor
  • e integrat în issue tracking systems cum ar fi Trac, Redmine şi chiar în The Bug Genie.

Pentru platforma Windows nu cred că există alternativă mai bună la Tortoise SVN, de aceea e singurul care îl recomand. Dacă aveţi nevoie de apelarea svn din linie de comandă puteţi folosi SlikSVN (eu îl folosesc pentru a face update-uri automate din linia de comandă folosind scripturi PHP).

Pentru hosting gratuit de SVN puteţi încerca Assembla.  Este gratuit, cu ceva limitări care nu deranjează. Oferă pe lângă SVN şi Trac hosting gratuit. Testat personal şi recomand cu încredere.

Pentru sugestii / completări / întrebări puteţi lăsa un comentariu.